Crezi că ești la volan și-ți conduci mașina cu viteză. Crezi că e mașina ta, indiferent de marcă. Crezi că știi drumul. Conduci după reguli și crezi că deții controlul. Crezi că ești protejat înăuntru. Te grăbești mereu ca s-ajungi la timp.
Doar că te lași mereu în urmă. Mereu treci pe lângă tine fără să-ți dai seama. De fapt nu te afli în mașina ta pe drumul dintre start și finish. Ești doar curentul de aer din urmă. Un curent intre cele două uși. Curentul iscat dintre INTRAREA caldă, umedă, protectoare și IEȘIREA misterioasă, spectrală. Când zici că ești, privești deja icoana celui care-a fost.
Ieși din mașină!
Fii deasupra!
Ridică-te Gheorghe, Ioane sau Vasile!
Privește-ți de sus pârâul vieții.
Nu te-ntreba ce tre’ să faci.
Află ce NU faci!
